AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
afumáre s. f., g.-d. art. afumắrii; pl. afumắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AFUMÁRE s. f. Acțiunea de a a f u m a. 1. Procedeu de conservare a unor alimente (în special carne sau pește), constînd în expunerea lor la fum. Conservat prin sărare, prin afumare etc. 2. Parfumare. Afumare cu rășină.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
afumare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul afuma