AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluénce, lat. affluentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AFLUÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) Cantitate mare de apă care se îndreaptă catre un anumit loc. 2. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; îmbulzeală. ♦ Abundență, puzderie; belșug. [Cf. fr. affluence, lat. affluentia].
Sursa: Dicționar de neologisme
AFLUÉNȚĂ s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare. 2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux. 3. cantitate mare, abundență. (< fr. affluence, lat. affluentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. ♦ Cantitate mare; belșug. – Fr. affluence (lat. lit. affluentia).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *afluénță f. (lat. affluentia). Grămădeală, îmbulzeală: afluență de popor, de sînge. Fig. Abundanță [!]: afluență de bunurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
afluénță (a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluénțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită afluență f. 1. scurgere mare de apă sau de alt lichid; 2. fig. mare abundanță (de lucruri), mare mulțime (de oameni).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare; abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluence, lat. affluentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AFLUÉNȚĂ, afluențe, s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. Afluență de vizitatori. ◊ Cantitate mare, belșug. Afluență de mărfuri.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane