AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban, lefter – Din tc. hafif „ușor, sprinten”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a afíf, adj. – Lefter, fără bani. Tc. hafif „ușor”, din arab. hafῑf (DAR; Lokotsch 773). Tc. afif „cast”, propus de Roesler 588 și Șeineanu, II, 9 pare a fi același cuvînt.Sursa: Dicționarul etimologic român
afif, -ă, afifi, -e adj. lipsit de bani, lefterSursa: Dicționar de argou al limbii române AFÍF adj. invar. (Reg.) Lipsit de bani; lefter – Tc. afif „ușor, sprinten”.Sursa: Dicționarul limbii române moderne afíf adj. fix (turc. [d. ar.] hafif, ușor. V. ififliŭ). Mold. Fam. Fără banĭ, ififliŭ: a rămînea afif.
Sursa: Dicționaru limbii românești
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită afif adv. Mold. pop. (ironic) sărac, făr´o para; tufă în pungă, tufă în buzunar, afif ! AL. [Turc. HAFIF, ușor, sprinten, de unde ușurel la pungă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AFÍF adj. invar. (Mold., familiar) Lipsit de bani,, fără o lescaie în buzunar, lefter. [Era] vecinic afif și vecinic furios pe țară. VLAHUȚĂ, O. A. III 108. Mă trezesc tufă-n pungă, tufă în buzunar, afif! Dar ce-mi pasă! ALECSANDRI, T. 530.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane