AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AFERÉZĂ s.f. 1. Fenomen lingvistic constând în suprimarea vocalei inițiale a unui cuvânt. ♦ Poezie rebusistă formată din două părți, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obținem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. 2. Figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. [< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis – îndepărtare, cădere].
Sursa: Dicționar de neologisme
AFERÉZĂ s. f. 1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. 2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte. 3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. (< fr. aphérèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Fenomen lingvistic constând în căderea vocalei inițiale a unui cuvânt. – Fr. aphérèse (lat. lit. aphaeresis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *aferéză f., pl. e (vgr. aphairesis, d. apo-, de la, și airesis, luare). V. erezie, di- și sin-ereză. Gram. Scoaterea uneĭ silabe saŭ litere de la începutu cuvîntuluĭ: náforă îld. anaforă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită afereză f. Gram. scoaterea unei litere sau silabe la începutul vorbei: Niță în loc de Ioniță.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AFERÉZĂ s. f. Fenomen lingvistic constînd din căderea vocalei inițiale a unui cuvînt. « Occasionare » a devenit în romînește «cășunare» prin afereza lui «O».
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane