Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele afectare:

AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1.V. afecta1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2.V. afecta2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AFECTÁRE s.f. Faptul de a afecta. ♦ Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare); afectație. [< afecta].
Sursa: Dicționar de neologisme

AFECTÁRE, afectări, s. f. Faptul de a afecta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

afectare f. 1. fapta de a afecta; 2. destinațiune particulară: afectarea unei sume.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. V. afecta1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AFECTÁRE1 s. f. Acțiunea de a a f e c t a1.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a afecta2. Privi tablourile, care nu-l interesau, cu o afectare distinsă. CAMIL PETRESCU, N. 168.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

Forme flexionare:

afectare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul afecta