AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéroplane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AEROPLÁN s.n. Avion. [< fr. aéroplane].
Sursa: Dicționar de neologisme
AEROPLÁN s. n. avion. (< fr. aéroplane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Fr. aéroplane.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *aeroplán n., pl. e (aero din aerostat și plan din planez). Mașină de zburat, avion. – Curat rom. ar fi zburătoare, f., pl. orĭ. – La 1898 Enric Farman s' a urcat la 25 m., iar la 25 Iuliŭ 1909 Blériot a zburat din Francia în Anglia peste strîmtoarea Mîniciĭ. V. balon.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aeroplán (-ro-plan) s. n., pl. aeropláneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aeroplan n. aparat ce se susține în aer făr´a fi mai ușor ca aerul și la care presiunea vântului se face pe niște suprafețe înclinate: aeroplanele pot fi monoplane, biplane, etc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. Lumea nouă se folosește de tractoare, de aeroplane, de electricitate. SADOVEANU, M. C. 211.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane