AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AEROLOGÍE s.f. Parte a meteorologiei care studiază păturile superioare ale atmosferei. [Gen. -iei. / < fr. aérologie, cf. gr. aer – aer, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme
AEROLOGÍE s. f. ramură a meteorologiei care studiază păturile înalte ale atmosferei terestre. (< fr. aérologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AEROLOGÍE s. f. Capitol al meteorologiei care se ocupă cu repartiția elementelor meteorologice (presiune, temperatură etc.) în atmosferă și în mișcările din atmosferă. – Fr. aérologie (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *aerologíe f. (aer și -logie). Partea fiziciĭ care tratează despre aer.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aerologíe s. f., art. aerología, g.-d. aerologíi, art. aerologíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. – Din fr. aérologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
AEROLOGÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu cerce-tarea păturilor superioare ale atmosferei pâmîntești.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane