Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele advon:

ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – Cf. amvon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ADVÓN, advoane, s. n. Tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. (Dicționarul universal al limbei române, 1922)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare


ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – V. amvon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ADVÓN, advoane, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. [Pl. și: advonuri] – Cf. amvon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

advon, V. anvon.
Sursa: Dicționaru limbii românești

advón s. n., pl. advoáne/advónuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

advon n. tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. OD. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADVÓN, advonuri, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. Două corpuri principale: în față, un... advon pătrat, și din dosu-i un atrium. ODOBESCU, S. I 389.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – Cf. amvon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ADVÓN, advoane, s. n. Tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. (Dicționarul universal al limbei române, 1922)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – V. amvon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ADVÓN, advoane, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. [Pl. și: advonuri] – Cf. amvon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

advon, V. anvon.
Sursa: Dicționaru limbii românești

advón s. n., pl. advoáne/advónuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

advon n. tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. OD. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADVÓN, advonuri, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. Două corpuri principale: în față, un... advon pătrat, și din dosu-i un atrium. ODOBESCU, S. I 389.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane