ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Din fr. adorateur, lat. adorator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ADORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care adoră pe cineva sau ceva. [Cf. fr. adorateur, it. adoratore, lat. adorator].
Sursa: Dicționar de neologisme
ADORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care adoră pe cineva sau ceva. (< fr. adorateur, lat. adorator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Fr. adorateur (lat. lit. adorator).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *adoratór, -oáre s. (lat. adorator). Care adoră: adoratoriĭ puteriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
adoratór s. m., pl. adoratóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită adorator m. cel ce adoră, ce iubește cu pasiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Din fr. adorateur, lat. adorator.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva; îndrăgostit. Acea seară fu o neuitată și impresionabilă sărbătoare pentru toți adoratorii marelui poet. DEMETRESCU, O. 156.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane