adolescéntă s. f., g.-d. art. adolescéntei; pl. adolescénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ADOLESCÉNȚĂ s. f. Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ADOLESCÉNȚĂ s.f. Perioadă în viața unui om cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă. [Cf. fr. adolescence, it. adolescenza, lat. adolescentia].
Sursa: Dicționar de neologisme
ADOLESCÉNȚĂ s. f. perioadă în viața omului între 13 (15) și 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creștere. (< fr. adolescence, lat. adolescentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ADOLESCÉNȚĂ s. f. Vârsta de tranziție dintre copilărie și tinerețe. – Fr. adolescence (lat. lit. adolescentia).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *adolescénță f., pl. e (lat. adolescentia). Vîrsta dintre 16 și 23 de anĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
adolescénță s. f., g.-d. art. adolescénțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
adolescență f. vârstă între copilărie si bărbăție (la bărbat 14 —22 ani, la femee 11-19).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ADOLESCÉNȚĂ s. f. Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ADOLESCÉNȚĂ S. f. Vîrsta de tranziție dintre copilărie și tinerețe.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
adolescenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul adolescent
adolescentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul adolescent
