Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele admira:

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].
Sursa: Dicționar de neologisme

ADMIRÁ vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer.Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

admirá (a ~) vb., ind. prez. 3 admíră
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de în­cântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ADMIRÁ, admír, vb. I. T r a n z. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESOU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane