ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna), rămâi cu bine. ◊ (Substantivat) Un trist adio. ◊ Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ♦ (Ir.) S-a terminat cu..., s-a sfârșit cu... – Din it. addio, fr. adieu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ADÍO interj. Rămas bun, rămâi cu bine. ◊ (s.n.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. [< it. addio < ad – la, Dio – Dumnezeu].
Sursa: Dicționar de neologisme
adío, interj. – Rămas bun (ca în fr., indică numai o despărțire definitivă). < It. addio, fr. adieu.Sursa: Dicționarul etimologic român adio, mamă expr. (înv., glum.) băutură alcoolică ieftină, de proveniență dubioasă, cu arome și coloranți chimiciSursa: Dicționar de argou al limbii române adio, Margareto! / și n-am cuvinte! / și-un praz verde! expr. folosită pentru a exprima indiferența totală față de cinevaSursa: Dicționar de argou al limbii române ADÍO interj. rămas bun! rămâi cu bine! o (s. n.) a-și lua ~ (de la ceva) = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. (< it. addio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna)!; s-a terminat cu... ◊ Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. – It. addio (fr. adieu).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
*adío, V. adiĭo.
Sursa: Dicționaru limbii românești
adío interj., s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită adio! int. formulă de politeță la despărțire: rămâi cu bine!
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna), rămâi cu bine. ◊ (Substantivat) Un trist adio. ◊ Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ♦ (Ir.) S-a terminat cu..., s-a sfârșit cu... – Din it. addio, fr. adieu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ADÍO interj. (Formulă de salut la o despărțire de obicei îndelungată sau pentru totdeauna; astăzi mai ales f i g.) Rămas bun ! Adio, cîntece vechi, adio ruine! BENIUC, V. 144. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci ciuturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU,
O. I 184. (Substantivat) Soarele o rază de-adio îmi trimise. MACEDONSKI, O. I 46. Întorc acum asupra-ți privirea-mi dureroasă, Ca cel din urmă-adio, la tot ce am pierdut. ALEXANDRESCU, M. 72. (E x p r.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ◊ (Ironic) S-a terminat cu... Adio scăldat!
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane