ADÉT, adeturi, s. n. (Înv.) Dare, impozit. – Tc. âdet „obicei, datină”.Sursa: Dicționarul limbii române moderne adét (adéturi), s. n. – Ipotecă, obligație care grevează. Var. (Mold.) adetiu. Mr. adete, megl. adet. < Tc. adet (din arab. ‘āda), cf. ngr. ἀντέτι, bg., alb., sb. adet (Șeineanu, II, 8; Lokotsch 16). Întrebuințarea tc. se referea la darurile care la anumite date se făceau de obicei diferiților demnitari și funcționari ai imperiului.Sursa: Dicționarul etimologic român
adét n., pl. urĭ (turc. ar. âdet, uz, regulă, obiceĭ; bg. sîrb. adet). Mold. Azĭ Dobr. Datină, obiceĭ. Taxă vamală. Bir, dajdie. Azĭ în Gorj Dijmă de rachiŭ dată stăpînuluĭ cazanuluĭ. – În Mold. și azĭ adetĭ, maĭ ales în nord, ca Sireti, zîdĭ îld. Siret, zid.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ADÉT, adeturi, s. n. (Învechit) Dare, impozit, taxă vamală. Dacă-mi plăteam birul ș-adetul la stăpîn, Nu mai aveam pricină. NEGRUZZI, S. II 249.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane