Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele ademenitor:

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Ademeni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj.(Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Din ademeni + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ademenitór adj. m., pl. ademenitóri; f. sg. și pl. ademenitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ademenitor a. care ademenește: atrăgător, amăgitor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amă­gitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj. Care seduce (prin farmecul său), care farmecă, atrage (de obicei pentru a avea un profit personal). Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. ◊ (Adverbial) S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane