Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele adaos:

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adaoge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg., în expr.) A porni într-adaos = a deveni însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adăuga.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne


ADÁOS, -Ă, adaoși, -se adj. v. ADAOGE. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

adáos s. n., pl. adáosuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

adaos n. 1. alăturarea unui lucru mai mic de unul mai mare de aceeaș natură; sporire; 2. lucru adăogat: anex, apendice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, comple­tare.** (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var: adaus s. n.] – V. adaoge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare, spor. Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Ducă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. ◊ (Poetic) Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221 ◊ (Adverbial) Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!.. – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. – Pl. și: adaose. – Variantă: adáus (CAMILAR, N. II 296) s. n.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adaoge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg., în expr.) A porni într-adaos = a deveni însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adăuga.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ADÁOS, -Ă, adaoși, -se adj. v. ADAOGE. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

adáos s. n., pl. adáosuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

adaos n. 1. alăturarea unui lucru mai mic de unul mai mare de aceeaș natură; sporire; 2. lucru adăogat: anex, apendice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, comple­tare.** (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var: adaus s. n.] – V. adaoge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare, spor. Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Ducă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. ◊ (Poetic) Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221 ◊ (Adverbial) Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!.. – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. – Pl. și: adaose. – Variantă: adáus (CAMILAR, N. II 296) s. n.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

Forme flexionare:

adaos - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul adaoge