ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACUPLÁ vb. I. tr. 1. a cupla. 2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr. accoupler].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACUPLÁ vb. I. tr. a cupla. II. tr., refl. a (se) împerechea. (< fr. accoupler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla. – Fr. accoupler.Sursa: Dicționarul limbii române moderne acuplá (a ~) (-cu-pla) vb., ind. prez. 3 acupleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACUPLÁ, acuplez, vb. I. T r a n z. A cupla.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane