Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele acreditare:

ACREDITÁRE, acreditări, s. f. Acțiunea de a acredita.Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic. – V. acredita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACREDITÁRE s.f. Acțiunea de a acredita. ◊ Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar. [< acredita].
Sursa: Dicționar de neologisme


ACREDITÁRE s. f. acțiunea de a acredita. ♦ scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic. (< acredita)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ACREDITÁRE, acreditări, s. f. Acțiunea de a acredita.Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*acreditáre f. Acțiunea de a acredita. Scrisoare de acreditare, pin [!] care se anunță că cel ce o prezentă [!] merită încredere.
Sursa: Dicționaru limbii românești

acreditáre (a-cre-) s. f., g.-d. art. acreditắrii; pl. acreditắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

acreditare f. fapta de a acredita; scrisoare de acreditare, prin care se anunță că aducătorul ei merită încredere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ACREDITÁRE, acreditări, s. f. Acțiunea de a acredita.Scrisori de acredi­tare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic. – V. acredita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACREDITÁRE, acreditări, s. f. Acțiunea de a acredita. 1. Împuternicire a unei persoane ca reprezentant plenipotențiar pe lîngă guvernul unui stat străin. ◊ Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar și pe care acesta le remite guvernului pe lîngă care este acreditat. [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] primește scrisorile de acreditare și de rechemare ale reprezentanților diplomatici ai statelor străine, acreditați pe lîngă Prezidiu. CONST. R.P.R. 23. 2. Prezentare a unui fapt ca fiind demn de crezare.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

Forme flexionare:

acreditare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul acredita

acreditare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul acreditar

acreditare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul acreditar

acreditare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul acreditar