ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Fig. (Mil.) Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ♢ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 3. (Fin.) Posibilitatea de a face față unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care servește la achitarea unei obligații. ♢ Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face față unei obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊ Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bancnotelor. – V. acoperi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei. 1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia, cu scopul de a-l apăra, de a-l înveli sau de a-l ascunde în întregime. ◊ Fig. (Mil.) Asigurarea unei acțiuni de concentrare și de manevră a trupelor, prin desfășurarea unei acțiuni speciale de protecție sau prin efectuarea ei la adăpostul unei păduri, al unei culturi etc. Trupe de acoperire. Acoperirea flancului. ◊ Frontul de, acoperire se întindea pe vreo zece-cincisprezece kilometri. CAMIL PETRESCU, U. N. 6. ◊ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune care a fost făcută conform unor indicații precise.
2. Posibilitatea de a face față unei necesități materiale. Într-o serie de domenii, cum este producția utilajului necesar agriculturii noastre, industriei alimentare și industriei ușoare, producem peste 90 din necesarul pentru acoperirea nevoilor interne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. ◊ Posibilitatea de a achita o datorie, de a lichida un deficit sau de a face față unei cheltuieli. Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ◊ (Concretizat) Fond care servește la achitarea unei obligații. Întreabă la bancă dacă aveți acoperirea cecului. C. PETRESCU, A. 327. ◊ Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (eventual și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
acoperire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul acoperi