ACÓLEA adv. (Pop.) Pe aici, prin apropiere, nu departe de aici. [Acc. și acoleá] – Et. nec. Cf. acolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a acoleá, adj. – Acolo. – Var. acóle, acolé. < Lat. *eccum illāc (Philippide, Principii, 93; Pascu, I, 105); cf. gal. aculá, acolá, astur. acullú, port. acolá. DAR propune, fără convingere, *eccum illῑc. S-a contaminat cu acolo, dînd naștere la numeroase var. locale; diferă de acolo, prin nuanța exprimată de apropiere mai mare.Sursa: Dicționarul etimologic român
ACÓLEA adv. (Pop.) Pe aici, prin apropiere, nu departe de aici. [Acc. și acoleá].Sursa: Dicționarul limbii române moderne acólea (ea dift.) adv. (din acólo, după vbg. kolĭe). Fam. Colea, aci.
Sursa: Dicționaru limbii românești
acólea (pe aici) (pop.) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acolea adv. arată o pozițiune mai aproape decât acolo.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACÓLEA adv. (Pop.) Pe aici, prin apropiere, nu departe de aici. [Acc. și: acoleá] – Cf. acolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ACÓLEA adv. (Popular; indică un loc apropiat de vorbitor, avînd o valoare intermediară între « aici » și « acolo ») Pe aici prin apropiere, nu departe de aici. – Accentuat și: acoleá.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane