ACLAMAȚIÚNE s.f. v. aclamație.
Sursa: Dicționar de neologisme
*aclamațiúne f. (lat. ac-clamátio, -ónis). Acțiunea de a aclama, strigăt de aprobare unánimă. Mod de a vota fără scrutin în adunărĭ: lege votată pin [!] aclamațiunĭ. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aclamați(un)e f. 1. fapta de a aclama; 2. strigăt de entuziasm; prin aclamațiune, unanim și fără a vota.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a