ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACLAMÁRE s.f. Acțiunea de a aclama; aclamație. [< aclama].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație.Sursa: Dicționarul limbii române moderne aclamáre (a-cla-) s. f., g.-d. art. aclamắrii; pl. aclamắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
aclamare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul aclama