ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. – Aciola (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. [Pr.: -cioa-] – Postverbal al lui aciola.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
acioală, acioale s. f. (intl.) fată sau femeie urâtăSursa: Dicționar de argou al limbii române acĭoálă f., pl. e (d. acĭolez). Adăpost, refugiŭ (Iov. 148).
Sursa: Dicționaru limbii românești
acioálă (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. acioálei; pl. acioáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acioală f. 1. șatră pentru vite; 2. fig. adăpost acoperit: acioală omenească. [Derivat din aciua].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. – Din aciola (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
acioálă, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. Părăsind vatra părintească... fugind de orice acioală omenească, căuta drumul muntelui. DELAVRANCEA, S. 59. – Pronunțat: -cioa-.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane