ACÍD, -Ă, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanță chimică, cu gust acru și miros înțepător, care înroșeste hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietățile unui acid (1), cu gust acru, înțepător. – Din fr. acide, lat. acidus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ACÍD s.m. (Chim.) Corp cu gust acru care înroșește hârtia albastră de turnesol și din a cărui combinație cu o bază rezultă o sare. // adj. Cu proprietăți de acid; acru, înțepător. [< fr. acide, cf. lat. acidus – acru].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACID2(O)-/ACIDI- elem. „acid”. (< fr. acid/o/-, acidi-, cf. lat. acidus, acru)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACÍD1, -Ă I. adj. 1. cu proprietăți acide. 2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător. II. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol. (< fr. acide, lat. acidus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
acid s. m. sg. (tox.) LSD-25Sursa: Dicționar de argou al limbii române ACÍD2, -Ă, acizi, -de, adj.Care are proprietățile unui acid1; cu gust acru, înțepător. – Fr. acide (lat. lit. acidus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne ACÍD1, acizi, s. m. Substanță cu gust acru care înroșeste hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare – Fr. acide (lat. lit. acidus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
*ácid, -ă adj. (lat. ácidus) Acru: fruct acid. S. m. și n., pl. e. Chim. Compus al unuĭ corp simplu cu oxigenu saŭ idrogenu [!], de un gust înțepător și care înroșește tinctura de tirnesol. – Fals acid (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
acíd1 adj. m., pl. acízi; f. acídă, pl. acídeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acíd2 s. m., pl. acíziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acid a. acru. ║ n. substanță cu gust acrișor care roșește fața cea albastră a unor vegetale. Caracterul esențial al acidelor de a se uni cu un oxid spre a forma o sare: cele mai întrebuințate sunt: acid sulfuric (uleiu de vitriol), acid acetic (oțet), acid nitric (apă tare).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACÍD, -Ă, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietățile unui acid (1), cu gust acru, înțepător. – Din fr. acide, lat. acidus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACÍD1, acizi, s. m. (Chim.) Substanță cu gust acru care înroșește hîrtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. Acid sulfuric. Acid clorhidric.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
ACÍD2, -Ă, acizi, -de, adj. Care are proprietățile unui acid; cu gust acru, înțepător. Băutură acidă.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
