ACCÍZ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. – Din fr. accise.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACCÍZ s.n. Taxă plătită în unele țări pentru anumite obiecte de consum. [Pron. ac-ciz, pl. -ze. / < fr. accise].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACCÍZ s. n. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate. (< fr. accise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
accíz (-ze), s. n. – Impozit asupra unor obiecte de consum. – Var. acciză, s. f. < Fr. accise. Nefolosit, după desființarea instituției, în 1903. – Der. accizar, s. m. (agent de consum).Sursa: Dicționarul etimologic român ACCÍZ, accize, s. n. (Înv.) Impozit care se percepea asupra unor obiecte de consum, la intrarea lor într-o localitate. – Fr. accise.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *accíz n., pl. e (fr. accise). Pl. Taxă care se plătea p. băuturĭ și alte mărfurĭ la barierele orașelor (desființată în România veche la 1903 de ministru Costinescu și înlocuită cu taxa la locu de producere). Biurou [!] unde se plătea această taxă. – Vechĭ acsíz (rus. akcízŭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
acciz n. taxă asupra băuturilor și consumațiunilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACCÍZ s. n. v. acciză.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACCÍZ, accize, s. n. (învechit) Impozit care se plătea odinioară pentru unele obiecte de consum la intrarea lor într-o localitate.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane