ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării (vântului sau valurilor). ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul sau după o perioadă frământată. – Din fr. accalmie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACALMÍE s. f. 1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării. 2. (fig.) liniște după o perioadă de frământări. (< fr. accalmie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACALMÍE s.f. Perioadă de calm care urmează pentru un moment după o rafală de vânt. ♦ (Fig.) Răstimp liniștit într-o perioadă de frământări. [Gen. -iei. / < fr. accalmie].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării (vântului). ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul unei perioade frământate. – Fr. accalmie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *acalmíe f. (fr. accalmie, d. calme, liniștit). Mar. Liniște momentană a vîntuluĭ și a măriĭ. Fig. Repaus, amorțeală (în viața unuĭ popor orĭ în afacerĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
acalmíe s. f., art. acalmía, g.-d. acalmíi, art. acalmíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acalmie f. termen de marină: calm momentan după o furtună (și fig.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACALMÍE s. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării vântului sau valurilor. ♦ Fig. Răstimp de liniște în cadrul sau după o perioadă frământată. – Din fr. accalmie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACALMÍE S. f. Potolire sau încetare temporară a mișcării, în special a vîntului. ◊ F i g. Răstimp de liniște în cadrul unei perioade frămîntate. Trec mîinile-i pe clape, în maximul vitezii... Vai, ce pățesc acuma bemolii și diezii! Și deodată parcă s-ar face-o acalmie... Dar nu!... și mai sălbatic prind notele să zboare! ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane