ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a abureală, abureli s. f. 1. minciună, păcăleală 2. joc erotic premergător actului sexualSursa: Dicționar de argou al limbii române
ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine. 2. Exalație, miros. 3. Fig. Adiere. O ușoară abureală de vânt (IBRĂILEANU). – Din aburi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul limbii române moderne abureálă f., pl. eli. Acțiunea de a aburi, de a expune la abur. Abur condensat depus pe geamuri și pe alte obĭecte netede și recĭ aduse la căldură. Boare, zefir, adiere, vînt lin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
abureálă s. f., g.-d. art. aburélii; pl. aburéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită abureală f. 1. evaporare; 2. adiere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine. Abureala geamului.
2. Exalație, miros. Se simte... abureala pătrunzătoare a fiarelor sălbatice. ODOBESCU, S. III 148. 3. F i g. Adiere. O ușoară abureală de vînt... nu ne dădea nici un pic de răcoare. IBRĂILEANU, A. 117.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane