ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
abundént, -ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant, lat. abundant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care e în număr sau în cantitate mare; bogat, îmbelșugat. – Fr. abondant (lat. lit. abundans, -ntis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne abundént adj. m., pl. abundénți; f. abundéntă, pl. abundénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este din belșug, bogat, îmbelșugat. Mecanizarea agriculturii aduce recolte abundente.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
