abulíe s. f. 1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței. 2. (fig.) inerție. (< fr. aboulie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție. – Din fr. aboulie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABULÍE s.f. (Med.) Simptom psihic caracterizat prin lipsă de voință, inerție, nehotărâre. [Gen. -iei. / < fr. aboulie, cf. gr. a – fără, boule – voință].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin slăbirea voinței. – Fr. aboulie (<gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne abulíe s. f., art. abulía, g.-d. art. abulíei; pl. abulíi, art. abulíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită abulie f. Med. lipsă de voință, de energie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție. – Din fr. aboulie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ABULÍE s. f. Simptom psihic caracterizat prin slăbirea voinței, prin inerție, nehotărîre, prin neputința de a trece la acțiune. – Pronunțat: -li-e.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane