ABRUDEÁNCA s. f. art. Numele unui dans popular ardelenesc cu mișcare moderată; melodia după care se execută acest dans. – Abrud (n. pr.) + suf. -eancă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a abrudeánca (dans) (a-bru-) s. f. art., neart. abrudeáncă, g.-d. art. abrudéncii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ABRUDEÁNCA s. f. art. Numele unui dans popular ardelean și melodia după care se execută. – Din Abrud + suf. -ean-că.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ABRUDEÁNCA s. f. art. Numele unui dans popular cunoscut în Transilvania și melodia după care se joacă.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
ABRUDEÁNCĂ, abrudence, s.f. 1. Femeie originară sau locuitoare din orașul Abrud. 2. (Art.) Numele unui dans popular ardelenesc cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Abrudean + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
abrudeáncă (persoană) (a-bru-) s. f., g.-d. art. abrudéncei; pl. abrudénceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ABRUDEÁNCĂ, abrudence, s.f. 1. Femeie originară sau locuitoare din orașul Abrud. 2. (Art.) Numele unui dans popular ardelenesc cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Abrudean + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
abrudeáncă (persoană) (a-bru-) s. f., g.-d. art. abrudéncei; pl. abrudénceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită