ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda. – V. aborda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABORDÁRE s.f. Acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj. [< aborda].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda.Sursa: Dicționarul limbii române moderne abordáre s. f., g.-d. art. abordắrii; pl. abordắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda. – V. aborda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda. 1. Studiere, tratare (a unei teme).
2. Acostare (a unei nave). ♦ Oprirea unei nave la: bordul altei nave, mai ales inamice (de obicei pentru a-i ataca echipajul sau pentru a pune stăpînire pe ea).
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
abordare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul aborda
