ablefaríe s. f. lipsa congenitală a pleoapelor. (< fr. ablépharie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABLEFARÍE, ablefarii, s. f. Malformație congenitală caracterizată prin absența parțială sau totală a pleoapelor. – Din fr. ablépharie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABLEFARÍE s.f. (Med.) Anomalie congenitală, caracterizată prin lipsa parțială sau totală a pleoapelor. [Gen. -iei. / < fr. ablépharie, cf. gr. ablepharos – fără pleoape].
Sursa: Dicționar de neologisme
ablefaríe (a-ble-) s. f., art. ablefaría, g.-d. art. ablefaríei; pl. ablefaríi, art. ablefaríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ABLEFARÍE, ablefarii, s. f. Malformație congenitală caracterizată prin absența parțială sau totală a pleoapelor. – Din fr. ablépharie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)