abjécție s. f. faptă, atitudine abjectă. (< fr. abjection, lat. abiectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloșie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABJÉCȚIE s.f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie. [Cf. fr. abjection, lat. abiectio].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; ticăloșie. – Fr. abjection (lat. lit. abjectio, -onis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne abjécție (-ți-e) s. f., art. abjécția (-ți-a), g.-d. art. abjécției; pl. abjécții, art. abjécțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloșie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; josnicie, ticăloșie. Fasciștii sînt capabili de orice abjecție. – Pronunțat: -ți-e.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane