*abituriént, -ă s. (germ. abiturient, din lat. habituriens, care dorește să poseadă, saŭ de la abiturus, care va pleca, va ieși). Trans. Sec. 19. Absolvent al unei școale superioare înainte de a fi depus examinu [!] final.
Sursa: Dicționaru limbii românești
abituriént, -ă s.m., s.f. (înv.) Elev în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului. • sil. -ri-ent. pl. -ți, -te. /<germ. Abiturient. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare