abiologíe s. f. disciplină care studiază elementele anorganice. (< fr. abiologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABIOLOGÍE s. f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor lipsite de viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studiul elementelor anorganice. [Gen. -iei. / < fr. abiologie, cf. gr. a – fără, bios – viață, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor anorganice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
abiologíe (-bi-o-) s. f., art. abiología, g.-d. abiologíi, art. abiologíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită