ABIOGENÉZĂ s.f. Concepție materialist naivă care explică nașterea vieții din materia anorganică. (din fr. abiogenèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABIOGENÉZĂ s. f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABIOGENÉZĂ s.f. Teorie care explică nașterea vieții din materia anorganică. [Pron. -bi-o-. / < fr. abiogenèse, cf. gr. a – fără, bios – viață, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABIOGENÉZĂ (< fr. {i}) s. f. Producerea materiei vii din materie nevie, anorganică și organică.Sursa: Dicționar enciclopedic abiogenéză s.f. (biol.) Teorie care susține că viața este originară din materia anorganică și care a condus la concepția generației spontane (sec. 17), existentă și în prezent, cu argumente mai elaborate. • sil. -bi-o-. /<fr. abiogenèse; cf. gr. άβιος <ά- „fără“, βίος „viață“, γένεσις „naștere“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
abiogenéză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. abiogenézeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ABIOGENÉZĂ s. f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)