ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. – V. abilita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ABILITÁRE s.f. Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. [< abilita].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei.Sursa: Dicționarul limbii române moderne abilitáre s.f. 1 Acordare a unui grad, a unui drept. 2 (jur.) Împuternicire pentru o acțiune juridică. • pl. -ări. /v. abilita. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
abilitáre s. f., g.-d. art. abilitắrii; pl. abilitắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. – V. abilita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
abilitare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul abilita