ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). – Din fr. aberratif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a aberatív, -ă adj. care ține de aberație. (< fr. aberratif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABERATÍV, -Ă adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație. [< fr. aberratif].
Sursa: Dicționar de neologisme
aberatív (rar) adj. m., pl. aberatívi; f. aberatívă, pl. aberatíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). – Din fr. aberratif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)