aberánță s. f. aberație. (< fr. aberrance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
aberánță s.f. Caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberație. • / <fr. aberrance. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
Forme flexionare:
aberanta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul aberant
aberantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul aberant