ABDÚCȚIE s. f. Mișcare efectuată de un mușchi abductor. – Din fr. abduction.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a abdúcție s. f. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului. (< fr. abduction, lat. abductio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABDÚCȚIE s.f. Mișcare produsă de mușchiul abductor. [Cf. fr. abduction, lat. abductio].
Sursa: Dicționar de neologisme
abdúcție (-ți-e) s. f., art. abdúcția (-ți-a), g.-d. abdúcții, art. abdúcției; pl. abdúcții, art. abdúcțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ABDÚCȚIE, abducții, s.f. Mișcare prin care se îndepărtează un membru sau un segment al acestuia de axul median al corpului. – Din fr. abduction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
abdúcție s.f. 1 (fiziol.) Mișcare executată de un mușchi abductor. 2 Stare, atitudine rezultată din mișcarea abductoare, opusă adducției. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. abduction, lat. abductiō, -ōnis <ab „îndepărtat de“, ductĭo, -onis <ducĕre „a duce, a îndepărta“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare