ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica. – V. abdica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ABDICÁRE s.f. Acțiunea de a abdica și rezultatul ei. [< abdica].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.Sursa: Dicționarul limbii române moderne abdicáre s.f. 1 Renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea lui Bibescu... sunt consemnate zi cu zi (GHICA). 2 Fig. Renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților). • pl. -ări. /v. abdica. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
abdicáre s. f., g.-d. art. abdicắrii; pl. abdicắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită abdicare f. renunțare la tron. Cele mai cunoscute abdicări au fost: a lui Carol Quintu în 1556, a lui Napoleon I în 1814, a lui Cuza în 1866, și a lui Milan, regele Serbiei, în 1889. Cele mai recente sunt abdicarea împăratului german Wilhelm II și a țarului Bulgariei Ferdinand (ambele în 1918).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica. – V. abdica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica; renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București șt abdicarea iui Bibescu și toate peripețiile cîte au avut loc la 1848... sînt consemnate zi cu zi, oară cu oară în ziarele publicate în tot timpul guvernului provizoriu. GHICA, S. A. 164.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
abdicare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul abdica