ABȚINEÁ vb. II. v. abține.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
abțíneá (-n, -út), vb. – A se stăpîni, a se reține. Format de la ținea, după paralelismul cu fr. tenir-abstenir. – Der. (din fr.) conservă grupul bst: absențiune, s. f.; abstenționist, s. m.; abstinent, adj.; abstinență, s. f.Sursa: Dicționarul etimologic român
Forme flexionare:
abținea - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul abține