Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele pluti:

PLUTÍ, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafața unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos. 2. (Despre păsări, insecte etc.) A se menține sau a se mișca lin în aer sau într-un fluid fără intervenția unei acțiuni din exterior. ◊ Expr. A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri cerești; adesea fig.) A se mișca pe bolta cerească. ♦ (Despre sunete și mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspândi. 3. (Adesea fig.) A se menține sau a se mișca lin într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dăinui, a stărui, a predomina. – Din plută1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



plutí (plutésc, plutít), vb.1. A se menține deasupra unui lichid, a înota, a sta la suprafață. – 2. A zbura în vînt. – Mr. mplătescu, plătire. Sl. pluti, plovą (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 267), cf. sb., cr. plutati, ceh. plouti.Der. plută, s. f. (stratul exterior, elastic al unor specii de stejar, varietate de plop, Populus pyramidalis; plutitor, flotor; bucățică de material plutitor legată de sfoara undiței; ambarcație ușoară; varietate de nufăr, Nymphaea alba, Nuphar luteum), deverbal, sau din sl. pluti „plută” (Cihac, II, 267; Conev 82), cf. bg. pluta, sb., cr. plutva, ceh. plt., rus. plot; plutaș, adj. (care plutește; Mold., nehotărît, indecis); plutaș, s. m. (producător sau conducător de plute); plutășie, s. f. (îndeletnicirea de plutaș); plutări, vb. (a merge cu pluta pe apă, a transporta ceva cu pluta); plutărit, s. n. (transport cu pluta); pluteț (var. plutelnic), adj. (înv., navigabil); plutică, s. f. (plantă acvatică, Villarsia nymphoides); plutitor, adj. (care plutește); plutitoare, s. f. (rourică, Glyceria fluitans); plutniță, s. f. (nufăr alb, Nymphaea alba).
Sursa: Dicționarul etimologic român

plutí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutésc, imperf. 3 sg. pluteá; conj. prez. 3 pluteáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plutì v. 1. a fi purtat pe un lichid, a înnota pe apă: pluta plutește pe apă; 2. a plana: o pasăre plutește cu aripi ostenite. EM.; fig. o tainică armonie plutește printre valuri AL. [V. plută 4].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLUTÍ, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafața unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau în sos.(Despre păsări, insecte etc.) A se menține sau a se mișca lin în aer sau într-un fluid fără intervenția unei acțiuni din exterior. ◊ Expr. A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția;(despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri cerești; adesea fig.) A se mișca pe bolta cerească. ♦ (Despre sunete și mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspândi. 3. (Adesea fig.) A se menține sau a se mișca lin într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dăinui, a stărui, a predomina. – Din plută1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)