ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin, fantastic, din basme, închipuit ca o femeie frumoasă și de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale și cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj fantastic din basme, închipuit ca o femeie foarte frumoasă, cu puteri supranaturale. 2. Zeiță. – Lat. Diana.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zână f. V. zină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zâna - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul zână
zână - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul zână
zână - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul zână