Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele Tact:

TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată. – Din germ. Takt, fr. tact.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



TACT2 s. n. v. taht.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TACT1 s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). [< germ. Takt].
Sursa: Dicționar de neologisme

TACT2 s.n. 1. Simț, manieră deosebit de grijulie și plină de măsură în purtarea și acțiunile cuiva. 2. Simțul tactil; pipăitul. [< fr. tact, cf. it. tatto < lat. tactum < tangere – a atinge].
Sursa: Dicționar de neologisme

TACT s. n. I. simț tactil, pipăit. II. măsură, cadență ritmică (în muzică, mișcare, dans etc.). III. simț al măsurii, manieră deosebit de grijulie și de atentă în comportarea cuiva. ◊ (p. ext.) pricepere, abilitate. (< germ. Takt, fr. tact)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

tact (-turi), s. n.1. Simțul pipăitului. – 2. Măsură, ritm. – 3. Cadență. Fr. tact; sensul 3 ca în germ. Taktrus. takt.Der. tactică, s. f., din fr. tactique; tactician, s. m., din fr. tacticien; tacticos, adj. (ordonat, cadențat, ritmat; cumpănit, calm), din ngr. ταϰτιϰός (Gáldi 258); tactil, adj., din fr. tactile.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) tact și taft n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu taht, d. turc. [d. pers.] taht, tron, capitală, sediŭ; ngr. táhti, taht, tronu sultanuluĭ). Azĭ pop. Rezidența (localu) preturiĭ (suprefecturiĭ) saŭ și al alteĭ autoritățĭ. V. conac.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *tact n., pl. urĭ (lat. tactus, atingere, pipăire, d. tángere, a atinge; fr. tact. V. contact). Pipăit (simțu). Fig. Pricepere, simțu delicat al conveniențelor față de persoane: a avea tact politic. Muz. (rus. takt, d. germ. takt, tot d. lat. tactus). Cadență, măsură: a bate tactu, a dansa în tact.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tact1 (simț al măsurii, pipăit) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tact2 (cadență) s. n., pl. tácturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tact n. 1. pipăit; 2. fig. judecată fină și sigură: are tact.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

tact n. succesiune regulată a variațiunilor de sonuri: a bate tactul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

tact n. Mold. V. taht: ispravnicul e grăbit s’ajungă la tact AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TACT2 s. n. v. taht.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)