Slănic n. 1. plaiu în jud. Buzău, o ramură a muntelui Oituz; 2. orășel în jud. Prahova cu cea mai mare salină din țară, cu renumite băi sărate: 5000 loc. Penitenciar; 3. sat în jud. Bacău, aproape de hotarul despre Ardeal, cu ape minerale (conținând fier) și cu un stabiliment de băi; 500 loc [Slav. SLANIKŬ, târg de sare (din SLANŬ, sărat)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a