Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele Rișca:

RISCÁ, risc, vb. I. Tranz. și intranz. A(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc. ♦ Refl. (înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



RISCÁ vb. I. tr., intr. A-și pune în primejdie viața, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra într-o acțiune periculoasă, a încerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare].
Sursa: Dicționar de neologisme

RISCÁ vb. I. tr., intr. a-și pune în primejdie viața, onoarea etc., a se expune unui pericol. II. intr. a intra într-o acțiune nesigură, a încerca la noroc. (< fr. risquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

riscá (a ~) vb., ind. prez. 3 ríscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

riscà v. 1. a pune în pericol, a expune primejdiei: a-și risca vieața; 2. a înfrunta: a risca norocul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RISCÁ risc, vb. I. Tranz. și intranz. A(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc. ♦ Refl. (înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RIȘCA, com. în jud. Cluj, situată la poalele N ale m-ților Gilău și cele E ale măgurii Cățelele, pe cursurile superioare ale râurilor Someșu Cald și Rișca; 1.740 loc. (2005).
Sursa: Dicționar enciclopedic

Rișca f. râu și mânăstire în jud. Baia, zidită de Petru Rareș. [Slav. RĬEČKA, râu].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÍȘCĂ s. f. Numele unui joc de noroc în care jucătorii trebuie să ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. – Din rus. reska.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ríșcă s. f. – Joc de cap sau de pajură cu o monedă. Origine îndoielnică. Scriban indică rus. arešok, gen. areška „nucă”, care nu pare convingător. Poate în loc de *crijcă, din sl. križĭ, sb. križ „cruce”; sau mai probabil, în loc de *rizicărijcă, cu sensul de „joc de noroc”, cf. rizic.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ríșcă, V. areșcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ríșcă1 (joc) (pop.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*ríșcă2 (cârciumă) (reg.) s. f., g.-d. art. ríștei; pl. ríște
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

rișcă f. joc de băieți pe bani: s’aruncă un gologan de zece bani și partea pe care cade, trage după sine câștig sau pagubă. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RÍȘCĂ, (2) riște, s. f. 1. Numele unui joc de noroc în care trebuie să se ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. 2. (Reg.) Cârciumă. – Din rus. reșka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)