RECALIFICÁRE, recalificări, s. f. 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. – V. recalifica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RECALIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recalifica; (concr.) calificare nou obținută. [< recalifica].
Sursa: Dicționar de neologisme
RECALIFICÁRE s. f. 1. pregătire în vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) probă susținută de un sportiv, de o echipă pentru a se califica mai departe într-o competiție. (< recalifica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
recalificáre s. f., g.-d. art. recalificắrii; pl. recalificắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RECALIFICÁRE, recalificări, s. f. 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită. 2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. – V. recalifica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
recalificare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul recalifica