Am găsit 42 de definiții pentru cuvantul/cuvintele Pluton:

PLUTÓN2, plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune în masa unor straturi sedimentare. – Din fr. pluton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PLUTÓN1, plutoane, s. n. 1. Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe. ◊ Pluton de execuție = unitate militară care execută prin împușcare pe cei osândiți la moarte. ♦ P. anal. Grup de persoane cu preocupări sau ocupații comune. ♦ P. ext. Stol, pâlc. 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într-o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. [Var.: (pop.) plotón s. n.] – După fr. peloton, it. plotone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLUTÓN1 s.n. 1. Subunitate mai mică decât compania. ♦ Pluton de execuție = formație militară care execută prin împușcare pe cei condamnați la moarte. 2. Grup de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. care merg laolaltă. [Var. ploton s.n. / < it. plotone, cf. fr. peloton].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLUTÓN2 s.n. Corp de roci intruzive, de dimensiuni foarte mari. [< germ. Pluton].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLUTÓN1 s. n. 1. subunitate militară mai mică decât compania. 2. grup de oameni (cu ocupații comune). ◊ grup compact de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. (după fr. peloton, it. plotone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PLUTÓN2 s. n. masă de roci magmatice intruzive, de dimensiuni mari. (< fr. pluton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PLUTON (PLUTO) 1. (În mitologia greacă) Patron al comorilor subterane, apoi, prin identificare cu Hades, zeu dominând peste Infern și peste bogățiile subpământene. Este fiul cuplului Cronos-Rhea, deci frate cu Zeus. 2. Cea de-a noua planetă a sistemului solar descoperită de Clyde William Tombaugh la 18 febr. 1930, pe baza calculelor lui Percival Lowell. Este situată la o distanță medie de 5,91 x 109 km de Soare. Are un diametru de c. 2.380 km, masa de 1,3 x 1022 kg (c. 0,002 din masa Pământului) și densitatea de 1,8 g/cm3. Perioada de revoluție (anul plutonian) este de 248,6 ani, iar perioada de rotație – retrogradă – (ziua plutoniană), de 6,39 zile. Orbita planetei P. este pronunțat eliptică (excentricitatea de 0,249) și înclinată cu 17º9’ față de planul elipticii. P. are un satelit, Charon, descoperit în 1978 de J.W. Christy, al cărui diametru este de c. 1.190 km, situat la o distanță de c. 20 de ori mai mică decât distanța Pământ-Lună, cu care P. formează un sistem binar, cu o mișcare sincronă și care intersectează orbita planetei Neptun. (În anumite perioade, de ex. între anii 1979 și 1999, P. s-a aflat în interiorul orbitei planetei Neptun.) Se presupune că este formată din gheață și roci și are o temperatură de c. 70 K (-203ºC).
Sursa: Dicționar enciclopedic

*plutón, V. ploton.
Sursa: Dicționaru limbii românești

plutón1 (corp de roci) s. m., pl. plutóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plutón2 (unitate militară) s. n., pl. plutoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pluton n. subdiviziunea unei companii: o companie are două plutoane (= fr. peloton).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Pluton m. zeul Infernului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLUTON1, plutoane, s. n. 1. Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe. ♦ Pluton de execuție = unitate militară care execută prin împușcare pe cei osândiți la moarte. ♦ P. anal. Grup de persoane cu preocupări sau ocupații comune. ♦ P. ext. Stol, pâlc. 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într-o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. [Var.: (pop.) plotón s. n.] – După fr. peloton, it. plotone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLUTÓN2, plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune în masa unor strate sedimentare. – Din fr. pluton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLUTÓN2, plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune în masa unor straturi sedimentare. – Din fr. pluton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLUTÓN1, plutoane, s. n. 1. Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe. ◊ Pluton de execuție = unitate militară care execută prin împușcare pe cei osândiți la moarte. ♦ P. anal. Grup de persoane cu preocupări sau ocupații comune. ♦ P. ext. Stol, pâlc. 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într-o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. [Var.: (pop.) plotón s. n.] – După fr. peloton, it. plotone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLUTÓN1 s.n. 1. Subunitate mai mică decât compania. ♦ Pluton de execuție = formație militară care execută prin împușcare pe cei condamnați la moarte. 2. Grup de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. care merg laolaltă. [Var. ploton s.n. / < it. plotone, cf. fr. peloton].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLUTÓN2 s.n. Corp de roci intruzive, de dimensiuni foarte mari. [< germ. Pluton].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLUTÓN1 s. n. 1. subunitate militară mai mică decât compania. 2. grup de oameni (cu ocupații comune). ◊ grup compact de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. (după fr. peloton, it. plotone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PLUTÓN2 s. n. masă de roci magmatice intruzive, de dimensiuni mari. (< fr. pluton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PLUTON (PLUTO) 1. (În mitologia greacă) Patron al comorilor subterane, apoi, prin identificare cu Hades, zeu dominând peste Infern și peste bogățiile subpământene. Este fiul cuplului Cronos-Rhea, deci frate cu Zeus. 2. Cea de-a noua planetă a sistemului solar descoperită de Clyde William Tombaugh la 18 febr. 1930, pe baza calculelor lui Percival Lowell. Este situată la o distanță medie de 5,91 x 109 km de Soare. Are un diametru de c. 2.380 km, masa de 1,3 x 1022 kg (c. 0,002 din masa Pământului) și densitatea de 1,8 g/cm3. Perioada de revoluție (anul plutonian) este de 248,6 ani, iar perioada de rotație – retrogradă – (ziua plutoniană), de 6,39 zile. Orbita planetei P. este pronunțat eliptică (excentricitatea de 0,249) și înclinată cu 17º9’ față de planul elipticii. P. are un satelit, Charon, descoperit în 1978 de J.W. Christy, al cărui diametru este de c. 1.190 km, situat la o distanță de c. 20 de ori mai mică decât distanța Pământ-Lună, cu care P. formează un sistem binar, cu o mișcare sincronă și care intersectează orbita planetei Neptun. (În anumite perioade, de ex. între anii 1979 și 1999, P. s-a aflat în interiorul orbitei planetei Neptun.) Se presupune că este formată din gheață și roci și are o temperatură de c. 70 K (-203ºC).
Sursa: Dicționar enciclopedic

*plutón, V. ploton.
Sursa: Dicționaru limbii românești

plutón1 (corp de roci) s. m., pl. plutóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plutón2 (unitate militară) s. n., pl. plutoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pluton n. subdiviziunea unei companii: o companie are două plutoane (= fr. peloton).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Pluton m. zeul Infernului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLUTON1, plutoane, s. n. 1. Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe. ♦ Pluton de execuție = unitate militară care execută prin împușcare pe cei osândiți la moarte. ♦ P. anal. Grup de persoane cu preocupări sau ocupații comune. ♦ P. ext. Stol, pâlc. 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într-o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. [Var.: (pop.) plotón s. n.] – După fr. peloton, it. plotone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLUTÓN2, plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune în masa unor strate sedimentare. – Din fr. pluton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLUTÓN2, plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune în masa unor straturi sedimentare. – Din fr. pluton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLUTÓN1, plutoane, s. n. 1. Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe. ◊ Pluton de execuție = unitate militară care execută prin împușcare pe cei osândiți la moarte. ♦ P. anal. Grup de persoane cu preocupări sau ocupații comune. ♦ P. ext. Stol, pâlc. 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într-o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. [Var.: (pop.) plotón s. n.] – După fr. peloton, it. plotone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLUTÓN1 s.n. 1. Subunitate mai mică decât compania. ♦ Pluton de execuție = formație militară care execută prin împușcare pe cei condamnați la moarte. 2. Grup de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. care merg laolaltă. [Var. ploton s.n. / < it. plotone, cf. fr. peloton].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLUTÓN2 s.n. Corp de roci intruzive, de dimensiuni foarte mari. [< germ. Pluton].
Sursa: Dicționar de neologisme

PLUTÓN1 s. n. 1. subunitate militară mai mică decât compania. 2. grup de oameni (cu ocupații comune). ◊ grup compact de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. (după fr. peloton, it. plotone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PLUTÓN2 s. n. masă de roci magmatice intruzive, de dimensiuni mari. (< fr. pluton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PLUTON (PLUTO) 1. (În mitologia greacă) Patron al comorilor subterane, apoi, prin identificare cu Hades, zeu dominând peste Infern și peste bogățiile subpământene. Este fiul cuplului Cronos-Rhea, deci frate cu Zeus. 2. Cea de-a noua planetă a sistemului solar descoperită de Clyde William Tombaugh la 18 febr. 1930, pe baza calculelor lui Percival Lowell. Este situată la o distanță medie de 5,91 x 109 km de Soare. Are un diametru de c. 2.380 km, masa de 1,3 x 1022 kg (c. 0,002 din masa Pământului) și densitatea de 1,8 g/cm3. Perioada de revoluție (anul plutonian) este de 248,6 ani, iar perioada de rotație – retrogradă – (ziua plutoniană), de 6,39 zile. Orbita planetei P. este pronunțat eliptică (excentricitatea de 0,249) și înclinată cu 17º9’ față de planul elipticii. P. are un satelit, Charon, descoperit în 1978 de J.W. Christy, al cărui diametru este de c. 1.190 km, situat la o distanță de c. 20 de ori mai mică decât distanța Pământ-Lună, cu care P. formează un sistem binar, cu o mișcare sincronă și care intersectează orbita planetei Neptun. (În anumite perioade, de ex. între anii 1979 și 1999, P. s-a aflat în interiorul orbitei planetei Neptun.) Se presupune că este formată din gheață și roci și are o temperatură de c. 70 K (-203ºC).
Sursa: Dicționar enciclopedic

*plutón, V. ploton.
Sursa: Dicționaru limbii românești

plutón1 (corp de roci) s. m., pl. plutóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

plutón2 (unitate militară) s. n., pl. plutoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pluton n. subdiviziunea unei companii: o companie are două plutoane (= fr. peloton).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Pluton m. zeul Infernului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PLUTON1, plutoane, s. n. 1. Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe. ♦ Pluton de execuție = unitate militară care execută prin împușcare pe cei osândiți la moarte. ♦ P. anal. Grup de persoane cu preocupări sau ocupații comune. ♦ P. ext. Stol, pâlc. 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într-o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. [Var.: (pop.) plotón s. n.] – După fr. peloton, it. plotone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLUTÓN2, plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune în masa unor strate sedimentare. – Din fr. pluton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)