!pásărea-cấnepii (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-cấnepiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită !pásărea-líră (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-líră; pl. pắsări-lírăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
!pásărea-múscă (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-múscă; pl. pắsări-múscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită !pásărea-omắtului (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-omắtuluiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită !pásărea-paradísului (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-paradísuluiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ◊ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a păsăreá, V. păsărică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ♦ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
păsarea - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul păsare
pasarea - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul pasare
pasărea - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul pasăre