PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), făcută din stofă groasă și căptușită, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PALTÓN s.n. Haină groasă și lungă de iarnă, care se poartă peste celelalte veșminte. [După fr. paletot].
Sursa: Dicționar de neologisme
PALTÓN s. n. haină groasă și lungă de iarnă, peste celelalte veșminte. (după fr. paletot)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
paltón (paltoáne), s. n. – Haină groasă de iarnă care se poartă peste alte obiecte de îmbrăcăminte. – Mr. palto. Fr. paletot (Tiktin; Graur, BL, IV, 107), cf. ngr. παλτό (› mr.), tc., bg. palto, it. palto(n).Sursa: Dicționarul etimologic român PALTON coajă, jantilică, maferlan, palamantir, parpalac, spital, țolengher.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române
*paltón n., pl. oane (rus. pol. palion, d. fr. paletot, din paltoc, care vine d. ol. paltrok, haĭnă de călătorie, palster, toĭag; rok e germ. rock. V. rochie. Cp. cu bandon). O haĭnă bărbătească și femeĭască pe care orășeniĭ o poartă ĭarna peste toate cele-lalte. (Diferă de manta pin [!] lipsa gaĭciĭ și fiind-că, în general, nu e croită pe talie). V. pardesiŭ, contoman, suman.
Sursa: Dicționaru limbii românești
paltón s. n., pl. paltoáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
palton n. haină bărbătească de iarnă ce se pune peste toate celelalte. [Fr. PALETOT, printr’un intermediar slav].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)